E’ PROBBIO ‘N GRAN PORTENTU ‘STA PARLATA
Me sò missu ghjó d’imbegno,
pé vedene si so’ degno…
de stà ‘nzieme a ‘sti scritturi
‘sti pueti…’sti canturi!
Vutto là quattro frasette,
dù scassócchj, tre rimette,
pù vedrò che scappa fori…
si so ‘pplausi o pummitori!
E se pù nun zò capace,
metterò lo core ‘n pace!
Ma ‘n ce putju avè ‘l rimorso
De ‘n pià pparte a ‘stu congorso!
Stu dialéttu…paria mórtu,
‘mmece è vèllu ch’arisórtu.
Piace a vecchj, ghjoani…assessuri,
c’ha portato – tocca dillu – tant’unuri!
Serate, cunvegni, riunioni
spettaculi, sagre…e trasmissiuni.
Pè fortuna ch’emo ‘ncuminciatu prestu
che ghjà atessu, nun ardemo più lu restu!
Te commòe, o te fa fa ‘na risata…
è probbio ‘n gran porténtu ‘sta parlata!!!